Amintirea ta

Mi-am tradat singuratatea, am parasit-o, m-a blestemat spunandu-mi ca voi pastra vesnic prezenta ta vie in sufletul meu. A fost ca si cum timpul meu s-a oprit in loc sa te astepte. Am ridicat privirea sa te pot vedea. Atunci am reusit sa prind o lacrima din soare in palmele mele, dar credeam ca ma mint singura.
Prea ireal... cum pot gasi in cineva esenta fericirii mele. Cum pot simtii radiatia dragostei tale ce ma atrage mult prea mult. Cum pot gasi intr-un simplu gest de tandrete, elexirul suprem intr-un extaz infernal, cand ma atingi, cand ma saruti, cand ma privesti, ma faci sa visez in culori. Esti un zeu pagan, gol si teribil in asternutul meu, dar vi si pleci si lasi in urma doar durerea. Raman doar cu amintirea ta.

Mă sting...

...am pierdut toamna .As fi vrut sa o pot masura macar o data cu privirea, sa o ating, sa ii sarut adierea, dar nu am facut altceva decat sa arunc tot raul in palmele ei si sa plec.
Nu vreau sa respir incertitudine, m-as ineca cu fum. Ma simt mult prea mica, pasesc pe zapada cu talpile goale fara sa stiu unde merg , fara sa stiu cat mai e pana acolo...As vrea sa renunt, as vrea sa strige cineva '' Ramai, nu pleca ! '' si ma intreb cum e sa nu mai simt nimic, sa nu mai vreau nimic... dar nu vreau sa inchid ochii decat pentru a visa sub cerul meu.